Spionii ilegali au invadat oraşul

Pândaci orfani, căutăm părinţi
toate camerele video instalate în intersecţii, în magazine sau în şcoli sunt ilegale * camerele de supraveghere din intersecţiile botoşănene nu sunt ale nimănui * gestionarea lor este aruncată de la Poliţia Rutieră la Primărie, viceprimarul spune că Poliţia Comunitară este responsabilă de spionii de pe străzi, iar Comunitarii susţin că nu au nicio treabă cu camerele video din intersecţii * Onuţu ştie că sunt ilegale, dar are şi justificarea necesară pentru folosirea altor 45 de camere video în zona pieţii * un fost consilier local susţine că sistemul de supraveghere video stradal a fost făcut la plesneală, în baza unui program, aprobat de CL şi că astfel s-au volatilizat în eter nişte bani de la buget pentru un sistem ilegal, nerevendicat de nimeni şi care nu foloseşte la nimic * orice imagine luată cu camerele video nu poate fi folosită ca probă în nicio instanţă

Marian MOROŞAN
marianmorosan@jurnaluldebotosani.ro

Imaginile înregistrate cu camerele video din intersecţiile botoşănene, din magazine sau alte unităţi comerciale, din spitale sau şcoli sunt ilegale. Cel puţin aşa spune Legea 677/2001, eludată de autorităţi, dar au recunoscut şi cei care manevrează aceşti pândaci, camerele video. Nu doar folosirea imaginilor ar fi ilegală. Ilegal este chiar momentul înregistrării publicului larg cu aceste camere video. Şi aceasta pentru că, potrivit legii, se încalcă dispoziţiile privind prelucrarea datelor cu caracter personal. Acţiunea de înregistrare a imaginilor cu camerele video, în situaţiile enumerate, este în afara legii mai ales în condiţiile în care nu există o lege sau o decizie a Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) privind prelucrarea datelor prin mijloacele de supraveghere video. Pe cale de consecinţă, amenzile date pe baza imaginilor înregistrate „în aer” devin nule, pentru că imaginile nu pot fi folosite în instanţă.

11 „spioni” fără paternitate
Încercând să demonstrăm acest raţionament, am descoperit că spionii din intersecţiile municipiului sunt orfani. Adică gestionarea lor nu a fost pusă în sarcina nimănui, sau cei despre care se crede că le folosesc nu ştiu cum să spele mai repede pe mâini când vine vorba de legalitatea lor. Dumitru Zmău, şeful Poliţiei Rutiere Botoşani, a susţinut că serviciul pe care-l conduce nu are nicio cameră video în nicio intersecţie şi că acestea sunt gestionate de către Primărie. Contactat telefonic, viceprimarul Florin Ghiorghiţă a declarat că acestea au fost montate în intersecţii în baza unei hotărâri a Consiliului Local, cu mai mult timp în urmă, dar că de ele se ocupă Poliţia Comunitară. Directorul adjunct al Poliţiei Comunitare s-a dezis, însă, de o astfel de răspundere. „Cele 11 camere de luat vederi din intersecţii nu sunt în gestiunea Poliţiei Comunitare. Şi aceasta pentru că ele sunt dirijate şi amplasate în anumite direcţii, unde Poliţia Comunitară nu are competenţe. Este vorba de traficul rutier auto. Ceea ce nu-mi dă mie niciun fel de competenţă ca să pot amenda sau sancţiona anumite mişcări din intersecţie”, a fost foarte clar directorul adjunct al Poliţiei Comunitare, Ioan Onuţu. Acesta a recunoscut doar paternitatea celor 45 de camere video amplasate în zona pieţii. Despre acestea, Onuţu recunoaşte că sunt ilegale, dar a găsit şi justificarea folosirii lor. „ Doar cele 45 de camere de luat vederi din Piaţa Mare sunt gestionate de către noi. Noi suntem cei care vizualizăm imaginile şi unde constatăm fapte care sunt de competenţa noastră mergem şi luăm măsuri. Acestea sunt instalate din 2007 în Piaţă. Noi avem un singur jurist care nu a fost consultat în privinţa camerelor video. Da... sunt ilegale, dar ce se întâmplă... Camerele de luat vederi noi nu le folosim ca probă întrun proces. Ele sunt pentru a supraveghea şi a interveni când constatăm că se încalcă nişte legi. Dar nu folosim imagini în proces sau să le dăm presei pentru a le fructifica întrun articol de presă. Atât facem”, a explicat directorul adjunct Ioan Onuţu.
Dilema ilegalităţii
Cele 11 camere de luat vederi instalate pe străzile municipiului dar rămase orfane prin nerevendicarea de către nicio instituţie, sunt în intersecţiile de la Somax şi de la Oficiul Stării Civile. Celelalte, din Piaţă, dar şi cele din instituţiile publice sau unităţile comerciale, poate că, întradevăr, se fac utile, dar tot încalcă legislaţia în vigoare. Pentru că Legea 677 spune clar că toate mijloacele prin care se culeg sau se stochează date personale ale consumatorilor trebuie să primească autorizarea ANSPDCP, care este obligată să verifice dacă imaginile obţinute cu camerele video respectă dreptul la o viaţă privată. Paradoxul este că în România, până acum, nu a fost adoptată nicio lege şi nu a fost emisă nicio decizie a ANSPDCP care să reglementeze folosirea camerelor video. Cel puţin în privinţa spionilor din Piaţă, aceştia şi-au dovedit utilitatea în activitatea Poliţiei Comunitare, pe baza imaginilor fiind identificaţi mai mulţi infractori. Dar, cu toate acestea, sistemul de supraveghere rămâne în afara legii. Justificarea este discutabilă, pentru că, altfel, ignorarea unor legi, mai mult rele decât bune, cu lacune cât incompetenţa celor care le concep, ar avea efecte din cele mai nedorite. Ar fi ca şi cum Ixulescu de oriunde s-ar duce să-l ucidă pe Lapteacru, iar opinia publică să-l tolereze în libertate pe Ixulescu pentru că a curăţat omenirea de o otreapă şi să spună că avem nevoie de cât mai mulţi Ixulescu.
Demisia sperietorilor publice
Pentru a ne edifica şi mai mult, am cerut şi părerea unui fost consilier local. „Instalarea camerelor video în intersecţii s-a făcut printru program mai vast, are cam vreo doi ani. Consiliul Local a aprobat un program de principiu, ştii? Firma care a asigurat camerele video am impresia că e de prin Iaşi, s-a făcut atunci o licitaţie... Sunt tot cei care au instalat şi în piaţă. Dar ele nici nu ajută, nici nu strică, înţelegeţi? Ştiu că sunt ilegale, ştiu. Când şi-a dat acordul Consiliul Local nu s-a stabilit cine gestionează camerele video. După ştiinţa mea, s-a făcut la plesneală chestia asta. Şi eu am întrebat cine se uită la camerele video de pe străzi. Am întrebat la Primărie, nu a ştiu nimeni să-mi răspundă. Am întrebat la poliţie, la fel, nimeni nu ştie nimic. Şi tu poţi să-ţi pui câte camere video vrei, oriunde în municipiu şi chiar pe străzi şi nimeni nu te întreabă nimic. Singurul lucru bun este ca aceste camere de luat vederi să funcţioneze ca sperietori, dar la noi nu mai sperie nimic pe nimeni. În privinţa programului prin care s-au pus camerele video, nu mai ştiu exact, dar bănuiesc şi eu că Primăria a participat cu o cotă parte la finanţare. Da, este drept că s-au aruncat nişte bani în vânt. Foarte multe investiţii pentru care s-au aruncat bani în vânt”, a spus Valentin Guraliuc, fost consilier local. Întro atare situaţie nu ne rămâne decât să-l parafrazăm pe Mircea Badea: trăim în România şi asta explică totul.

Liniştea premierului, arvunită de ministrul Troacă

Bănuială la Rădăuţi Prut

Marian MOROŞAN
marianmorosan@jurnaluldebotosani.ro

O părere năstruşnică, a unui botoşănean, remisă redacţiei, acreditează ideea că ministrul Cristian David, din botez Cristian Troacă, i-ar fi promis unui locuitor din Rădăuţi Prut un dar pentru liniştea premierului Tăriceanu. Se crede că ministrul i-ar fi promis lui Cristian Horodincă un post la ISu şi un altul la Poliţia de Frontieră pentru soţia lui, doar pentru a nu se mai lua de piept, făţiş, în public, cu premierul Tăriceanu sau cu autorităţile judeţene. Horodincă este cel care a părut în presa locală, dar şi pe posturile de televiziune, cu atacuri dure la adresa autorităţilor locale, judeţene şi centrale. Tot Horodincă este cel care l-a luat la bani mărunţi pe Călin Popescu Tăriceanu, pe timpul vizitei la Rădăuţi Prut. “Sunt oameni în Rădăuţi mult mai necăjiţi decât Horodincă şi nu urlă aşa. Ăsta s-a smiorcăit ca o muiere când a fost premierul în casa lui şi cum i-a promis ministrul David că îl angajează la ISU şi pe nevastă-sa la poliţia de frontieră, a tăcut. L-aţi mai auzit?”, pare convins botoşăneanul care a preferat să-şi păstreze anonimatul. Pentru că o astfel de informaţie trebuia verificată, l-am contactat pe Cristian Horodincă. Acesta susţine că nu a primit nicio promisiune din partea ministrului Administraţiei şi Internelor, dar că a avut o discuţie cu Tăriceanu, pe care acum îl apreciază ca fiind un om cu suflet. Cristian Horodincă nu are deocamdată un loc de muncă şi nici soţia sa. “Nu este adevărat. Adică dacă o să fie pe undeva un post scos la concurs… Eu am mai fost la un concurs la poliţia de frontieră în 2002. Atunci am căzut cu 9,73. Eu sunt capabil să dau oricând un examen, nu mă duc să mă fac de râs. Cum merg alţii şi sunt profesori cu nota 1 sau 2. Eu, de exemplu, am mai lucrat timp de două luni, la Primăria rădăuţi Prut, cu 3 milioane de lei vechi, pe lună. Eu cu vacile mele atunci scoteam mai mult decât îmi plăteau ei salarul. Nu mi s-a spus de la început ce salar o să am. Cu David am vorbit atunci când s-a dărâmat o casă, era Prutul mare, oricum… Dar eram oameni de faţă, nu am avut nicio discuţie cu el între patru ochi. Dacă aflaţi, să-mi spuneţi şi mie cine v-a spus. Nu mi-a promis absolut nimic. Nu mi-a spus aşa ceva în faţă, mie personal. Nimeni. Dar dacă mâine este un concurs pe undeva, pentru un post bine plătit, mă duc… Când a fost Tăriceanu, de pe pod, din faţă, i-am spus să vină în casă la mine să vadă ce am făcut eu în România fără niciun serviciu. A venit, s-a uitat şi nu mă aşteptam să-mi vorbească în felul ăsta un prim ministru. Mi-a vorbit, cum să spun, ca un tată. Mi-a vorbit foarte frumos, nu că o întorc eu acum, dar aşa a fost. Dar nu mi-a promis nimic, astea sunt poveşti”, a explicat ieri Cristian Horodincă, cel care după inundaţii avea o cu totul altă părere despre premier. Am încercat să avem o discuţie şi cu ministrul david, sau cu unul dintre consilierii săi, dar treburi de stat, mai importante, au zădărnicit intenţiile noastre de dialog.