luni, 14 aprilie 2008

Se sfâşie între ei lupii PD-Lei

Expulzaţi de alte partide sau nu, exilaţi în propriile orgolii, unii politicieni de import ai PD-L, din judeţ, au comutat strategia electorală pe partitura legii junglei. Atacul la carotidă a devenit mijloc de confruntare electorală. Fraţii de cruce de la PD şi fostul PLD, prin căsătoria civilă deveniţi PD-L, se sfâşie între ei. Miza este caltaboşul politic, nevoia şi mândria de a fi primar. Ioan Ursachi din Mileanca a depus duminică dimineaţă, la poliţie, o plângere împotriva lui Dumitrel. Acesta din urmă l-ar fi ameninţat cu moartea. Mai exact, se pare că Dumitrel a avut o viziune potrivit căreia, colegul său de partid, candidatul Ursachi, ar fi mai credibil la alegeri dacă ar avea beregata tăiată. Vineri seara au fost la Bucureşti, la lansarea PD-L a candidaţilor. Aşa a aflat Dumitrel că nu prea este în cărţile democrat liberalilor. Dumitrel a fost şef în Mileanca al organizaţiei PD. După fuziune, şef a devenit Ursachi. Dumitrel vroia să fie primul pe lista candidaţilor la locale. Ursachi nu a fost de acord. Şi, pentru Dumitrel, refuzul a fost cel mai bun stimulent pentru a-l ameninţa pe Ursachi că-l pregăteşte pentru ultima sa campanie. Cea funerară. La Darabani. Legea junglei se aplică tot prioritar. Fost lider PD în zonă, Amitrului a convocat recent la Darabani o şedinţă cu stafful botoşănean. A fost onorat de prezenţa lui Drăguş, Diaconu, Grindei, etc. Strugaru, candidatul PD-L pentru primăria din Darabani, habar nu avea de acţiunea lui Amitrului. Însuşi marele Ţîbuleac a pătruns în cartierul dărăbănean pe la ora 14.00. Frustrat, Strugaru l-a lăsat pe Amitrului să organizeze masa protocolară. Aşa se face că, în loc de cotlete şi alte ciorbe rădăuţene, cum îi obişnuise Strugaru, corifeii partidului s-au delectat cu stixuri. Amitrului se vroia candidat în Darabani. Strugaru nu l-a pus decât pe lista de consilieri judeţeni, undeva pe locul şapte. În discuţie a fost vorba şi despre o cotizaţie de vreo cinci mii de euro, dar zadarnic. Amitrului nu a încăput pe lista dărăbăneană dintrun simplu motiv. Este finul primarului şpăgar Aroşoaie. Conducerea PD-L a intuit că imaginea de mituitor şi căpcăun local a lui Aroşoaie se va răsfrânge şi asupra finului Amitrului. Partidul nu-şi permite să piardă încă dinainte de a intra în urne. Supărat pe gestul colegului, Strugaru l-a lăsat să plătească şedinţa pantagruelică a PD-L la Darabani. La Hudeşti, lucrurile stau idem, protagoniştii finnd Beşliu şi Stelică Puşcaşu, cel din rumă candidat din partea PD-L. Avem astfel imaginea dodoloaţă a politicii de culise. Nu este suficient că PD-Leii sunt cam sfrijiţi şi subnutriţi politic, se mai şi sfâşie între ei.

duminică, 13 aprilie 2008

Pariu pe Flutur şi Conţac




Recent, pe messenger, vicepreşedintele ANPC, Gelu Ciubotaru, liberal botoşănean, încerca să mă convingă care sunt argumentele convingerii sale că primar al municipiului vai deveni Gheorghe Sorescu, iar la Consiliul Judeţean ştafeta va fi predată deputatului Liviu Câmpanu. Ciubotaru crede că Sorescu va deveni primar în turul doi, când se vor coaliza forţele împotriva lui Flutur. La CJ, crede acelaşi Ciubotaru, Conţac va pierde şefia pentru că voturile social democraţilor se vor împărţi între Egner şi Macaleţi. Adică, simpatizanţii lui Egner vor vota cum va dicta acesta, iar cei ai lui Macaleţi îşi vor da girul, în turul doi, celui care va fi indicat de acesta. Lăsăm la o parte latura aproape invizibilă a acestei predicţii, care, dacă ar fi adevărată, ar reliefa o fărâmiţare ireversibilă şi inevitabilă a PSD Botoşani. Nu spun că asta nu se va întâmpla, întrun viitor mai apropiat decât cred unii. Dar nu pe fundalul alegerilor electorale. Deşi va fi şi acesta un factor determinant. Ciubotaru este ferm convins că la CJ va câştiga cel care va avea mai mulţi primari în turul doi de pe poziţia întâi. Potrivit acestui raţionament, şansele se vor împărţi între Ţîbuleac şi Câmpanu. Adică, spune şeful ANPC, Ţîbuleac va primi voturile celor din Botoşani şi din Dorohoi, unde are candidaţi de tur doi, de pe poziţia unu, iar Liviu Câmpanu are candidaţi buni în comune şi în celelalte oraşe mai mici. Ciubotaru se îmbată însă cu cidrul aromat al liberalului Câmpanu. Dacă s-ar fi plimbat mai mult prin judeţ, vicepreşedintele ANPC ar fi avut surpriza să observe că Ţâbuleac nu este chiar atât de adulat în municipiile Botoşani şi Dorohoi, iar Câmpanu nu este perceput ca uşă de biserică nici în propria patrie Darabani. La Flămânzi, candidatul Târzioru va avea uncontracandidat redutabil în persoana primarului Romaniuc, cel care, cu aportul celor de la Botoşani, deja a colorat oraşul în portocaliu. Târzioru nu poate scăpa de daltonism politic decât printrun PR bine gândit conceput pe structura PD-L. Dar asta este altă poveste. Conţac, a cărui imagine la şefia CJ s-a erodat mult, rămâne încă în topul preferinţelor celor mulţi pe care, prin felul lui de a fi, se apropie mai mult de tipicul „celor de la ţară”. Flutur, chiar dacă a bortilit tot oraşul, de nu ai unde să-ţi scoţi pisica la plimbare, chiar dacă a nimerit, meritat sau nu, în ringul ostilităţilor unor oameni de afaceri din judeţ sau din Iaşi, deţine încă acea charismă care l-a propulsat de la Electrocontact în jilţul administrativ al Primăriei. La acestea se adaugă populismul ofensiv al portocaliilor şi suflul nou pe care l-a adus în politică în momentul în care a acceptat să fie coordonator special al PD-L. Contrargumentele mele ar fi mai multe. Dar, îmi rezerv satisfacţia de a le contura peste vreo două luni. Până atunci, pariul meu politic este pe Flutur la Primărie şi Conţac la CJ. Chiar dacă sunt apolitic şi, în anumită măsură, mi-ar place să mă înşel.

vineri, 11 aprilie 2008

Cimitirul elefanţilor


Da, avem aşa ceva, la Botoşani. Şi mă refer la elefanţii din politică. Da, Botoşaniul (şi poate nu numai el) a devenit un cimitir al elefanţilor politici. De 18 ani, partidele politice din Botoşani s-au blindat cu tineri care vor să facă ceva pentru urbea lor, tineri care au traista plină de proiecte, idei şi energie. Tineri care speră că, întrun târziu, li se va da voie să-şi răstoarne trăistuţa de intenţii constructive pe masa electoratului. Dar nu se întâmplă aşa. Aceştia sunt doar mulţimea de umeri pe care să fie purtaţi spre catafalcul înnobilării prostiei elefanţii politicii locale. Şi sunt astfel de specimene în toate partidele. La o primă privire, tendinţa este de a ne întreba: ce caută Groza, Jităraşu, Conţac, Dănuţa, Ciuştea, Feodorov, etc, etc, permanent în fruntea unor partide? Simplu: partidele sunt concepute exact pe calapodul caracterului lor. Că doar nu s-a făcut întâi mănuşa şi apoi s-a căutat mâna care să i se potrivească. Apoi, oricât ar nega ei sau păpuşarii care-i manevrează, astfel de oameni cunosc cel mai bine metodele de a prosti electoratul. Dezinformarea, manipularea, persuasivitatea (care poate fi o calitate în alte conjuncturi), egoismul, şantajul, traficul de influenţă, minciuna cu pedigri, prestidigitaţia cu banii contribuabililor, sunt doar câteva dintre abilităţile acestor elefanţi politici. Fără ei, fără calităţile lor, politica ar căpăta o nuanţă cenuşie, ar fi anostă, ocheadele ar fi matusalemice, politica, în esenţă, ca mod de exprimare, ontologică, nu ar mai fi curtată, vânată, mai abitir decât ultima virgină din univers. Unii vor spune că avem o politică de tomberon, în care regăsim dimineaţa toate rezidurile aruncate de cu seară. Răspunsul elefanţilor va fi că toată lumea are nevoie de pubele. Fals. Cea mai simplă logică spune că dacă nu am avea reziduri, gunoaie politice, nici nu am cunoaşte semantica termenului pubelă. Fie ea şi/doar partinică. Atât timp cât vom continua să credem că este firesc să avem în sufrageria aspiraţiilor un cimitir al elefanţilor politici, unul real, fie el şi sub formă de partid, cu cruci la căpătâi rămâne doar un deziderat.

luni, 7 aprilie 2008

Pokemonii afacerilor externe


Cazul dorohoianului Claudiu Crulic mort de foame întro închisoare din Cracovia a subliniat cu culoarea fostului bloc sovietic incompetenţa unor români trimişti de statul român să ne reprezinte şi să apere interesele românilor de peste graniţă. Consulul Ioan Preda este o astfel de gânganie diplomatică, moşită în eprubeta guvernului Tăriceanu şi trimisă să doarmă la Ambasada Română din Varşovia. Sau să fie acolo la nevoie, pion avangardist al intereselor mafiei române sau a ambelor state. Este de remarcat curajul jurnaliştilor de la publicaţia catolică Tygodnik Powszechny. Aceştia au fost primii care au relatat cazul dorohoianului, dar fără a intui cutremurul pe care îl vor produce în guvernul României. Să nu uităm că un alt ministru de externe a fost catapultat de pe jilţul ministerial pentru cazul ziariştilor din Irak. Social democratul Diaconescu a sugerat chiar demiterea ministrului Cioroianu pentru cazul lui Crulic. Lăsând la o parte substratul politic, al interesului de castă manifestat de pesedist, demisia lui Cioroianu ar fi asemeni ierbicidări aplicată culturii de mult calamitate. Pecingenea este, de fapt, Preda şi alţii asemeni lui sau din escorta sa. Microbul trebuie identificat însă în structurile politice de la Bucureşti, în cabinetele în ale căror alcoave se decide înnobilarea cu ranguri statale a unor personulităţi. Câţi asemeni lui Preda vor mai fi fiind acreditaţi, legitimaţi, numiţi în posturi decizionale, atât în ţară cât şi peste hotare? Chiar asta să fie soarta pe care o merităm? Cu siguranţă că oarece dihănii politice vor face tam tam pe seama cazului Crulic, călăul politic îşi va ascuţi securea demagogic. Şi se va întâmpla asta cu atât mai mult cu cât cazul Crulic, mediatizarea şi dezbaterea lui va sluji intereselor unuia sau mai multor grupuri de trepăduşi oploşiţi prin capitală. Se vor bate cu bolţarul în pieptul găunos că au adoptat atitudine fermă faţă de cazul Crulic, da nimeni nu-şi va pune capul sub carâmbul prostiei de a fi numit incompetenţi în posturicu amplă răspundere civică şi nu numai. Vinovat nu este doar Preda. Culpabili sunt în primul rând hulpavii politicieni care au prins hapsâni de ciosvârta puterii şi fac flic flacuri mediatice. Dar toate vor trece, nu şi perpetuarea prostiei altoite politic. Pereat mundo!