vineri, 11 aprilie 2008

Cimitirul elefanţilor


Da, avem aşa ceva, la Botoşani. Şi mă refer la elefanţii din politică. Da, Botoşaniul (şi poate nu numai el) a devenit un cimitir al elefanţilor politici. De 18 ani, partidele politice din Botoşani s-au blindat cu tineri care vor să facă ceva pentru urbea lor, tineri care au traista plină de proiecte, idei şi energie. Tineri care speră că, întrun târziu, li se va da voie să-şi răstoarne trăistuţa de intenţii constructive pe masa electoratului. Dar nu se întâmplă aşa. Aceştia sunt doar mulţimea de umeri pe care să fie purtaţi spre catafalcul înnobilării prostiei elefanţii politicii locale. Şi sunt astfel de specimene în toate partidele. La o primă privire, tendinţa este de a ne întreba: ce caută Groza, Jităraşu, Conţac, Dănuţa, Ciuştea, Feodorov, etc, etc, permanent în fruntea unor partide? Simplu: partidele sunt concepute exact pe calapodul caracterului lor. Că doar nu s-a făcut întâi mănuşa şi apoi s-a căutat mâna care să i se potrivească. Apoi, oricât ar nega ei sau păpuşarii care-i manevrează, astfel de oameni cunosc cel mai bine metodele de a prosti electoratul. Dezinformarea, manipularea, persuasivitatea (care poate fi o calitate în alte conjuncturi), egoismul, şantajul, traficul de influenţă, minciuna cu pedigri, prestidigitaţia cu banii contribuabililor, sunt doar câteva dintre abilităţile acestor elefanţi politici. Fără ei, fără calităţile lor, politica ar căpăta o nuanţă cenuşie, ar fi anostă, ocheadele ar fi matusalemice, politica, în esenţă, ca mod de exprimare, ontologică, nu ar mai fi curtată, vânată, mai abitir decât ultima virgină din univers. Unii vor spune că avem o politică de tomberon, în care regăsim dimineaţa toate rezidurile aruncate de cu seară. Răspunsul elefanţilor va fi că toată lumea are nevoie de pubele. Fals. Cea mai simplă logică spune că dacă nu am avea reziduri, gunoaie politice, nici nu am cunoaşte semantica termenului pubelă. Fie ea şi/doar partinică. Atât timp cât vom continua să credem că este firesc să avem în sufrageria aspiraţiilor un cimitir al elefanţilor politici, unul real, fie el şi sub formă de partid, cu cruci la căpătâi rămâne doar un deziderat.

Un comentariu:

adrian spunea...

Foarte buna analiza si felicitari.